Conştiinţa este eternul din tine
Cât de scurtă este experienţa umană, cât de trecătoare sunt vieţile noastre! Există oare ceva care să nu fie supus naşterii şi morţii, ceva care să fie etern? Gândeşte-te la următorul lucru: dacă ar exista doar o singură culoare, să zicem albastrul, şi întreaga lume cu tot ce se află în ea ar fi albastră, atunci albastrul n-ar mai exista. Trebuie să existe şi ceva care nu este albastru, astfel încât albastrul să iasă în evidenţă; dacă nu, nu ar mai fi „deosebit“ de restul, nu ar exista.
În acelaşi mod, nu e nevoie de ceva care nu e trecător ca să remarci faptul că toate celelalte lucruri sunt trecâtoare? Cu alte cuvinte: dacă totul, inclusiv tu, ar fi trecător, ţi-ai da seama de acest lucru? Dacă tu îţi dai seama de natura temporară a tuturor formelor, inclusiv a ta, şi poţi constata acest lucru tu însuţi, nu înseamnă că există în tine ceva care nu va dispărea niciodată?
La 20 de ani, eşti conştient că trupul tău este putemic şi viguros; 60 de ani mai târziu, eşti conştient că trupul tău este slăbit şi bătrân. E posibil să gândeşti altfel faţă de atunci când aveai 20 de ani, însă conştiinţa care ştie că trupul tău este tânăr sau bătrân, ori că gândirea ta s-a schimbat, nu a suferit nicio modificare. Acea conştiinţă este eternul din tine. Este Viaţa Unică, fără formă. O poţi pierde? Nu, pentru că tu eşti Ea.
loading...
Comenteaza